Pe o vară de foc
cu aripile uscate de sete
urc pe munţii de gânduri
înseninându-le orizontul,
privirile-mi apropie depărtarea.
Se îngemănează visele trecute-n zbor
cu aromele câmpiilor coapte,
cerul descifrează telurice semne
şi-mi ţine frumosul pe genunchi.
În crevase adânci
alunecă stele de opal,
de toate apele caută o mare
şi marea aceea se numeşte Coralia.
Zarea ei de purpură
cheamă delfini salvatori şi peşti fosforescenţi
la un ţărm ideal
lângă care mă scald
în timpul oprit.
-->
Comentarii