Captiv în eternitate, timpul ne ţine
Prizonieri între şansă şi renunţare.
Nici curcubeul nu se simte prea bine;
Îi cerne spectrul pân′ la ultima culoare.
Doar de câteva microclipe ne-am născut,
Prea iute, arde viaţa preţ de-un moment,
Viitorul, mult prea repede, devine trecut,
Trecând ca un fulger peste timpul prezent.
Magma pământului se răzbună bezmetică:
Ne dezechilibrează balanţa planetară,
Ne fură vigoarea din aura energetică
Şi multe ecosisteme încep să dispară.
Locuim într-un sistem planetar imperfect.
Poate s-a defectat legea gravitaţiei universale
Şi nu mai are, azi, acelaşi fundamental efect
Ca atunci când a fost formulată de minţi colosale.
Peste cumpăna veacurilor, clopotele anunţă paşnice hârtopul.
Mai avem puţină rezervă de timp în catedrala de soare.
În loc să facem debusolaţi şi încorsetaţi în inert autostopul
Mai bine, lipind sinapse, să căutăm o soluţie salvatoare.
Chiar dacă suntem la margine de umblet,
Pentru a preveni apocalipsa iminentă,
Să reaprindem lumina în catedralele din suflet:
Legea iubirii universale este suficientă!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 21 noiembrie)
-->
Comentarii