Ei, şi-ntr-o zi, cam pe la asfinţit,
De ei se-apropie un oarecare:
Adus puţin de spate,-ncărunţit,
Ce spuse:''-Dragii mei, ştiu ce vă doare;
V-ajut pe cât şi voi mă ajutaţi;
Cunosc povestea voastră de iubire,
Ai voştri ochi sunt, cum observ, miraţi,
Pot orişice aduce la-mplinire!
Voi fi pe cât se poate de concret-
Mai zise el, văzând că îi ascultă-
Păstraţi spre-al vostru bine-acest secret''
Conchise-apoi cu hotărâre multă:
''-Eu nu-s defel acel ce par, eu sunt
Cu totul altul şi-am puteri depline;
Stăpân de drept pe sub întreg Pământ;
Veţi fi şi voi, doar să doriţi, ca mine!''
Gândea băiatul:''-Iată, am noroc!
De-a pururi am să fiu cu-a mea iubită,
Urma-voi, dar, ciudatul prooroc,
Voi fi ferice, fi-va fericită''.
''-Eu nu mă-ncred în bătrânelu'-acest''-
La rândul ei gândea frumoasa fată-
''Departe de-a fi, cât de cât, onest,
Nu-s nici naivă,nici necugetată.''
Privea bătrânul cei doi peştişori,
Atât de-ndrăgostiţi unul de altul,
Cu ochii răi, adânc sfredelitori,
Pândind ca un rechin, cu calm, vânatul
''-Îmi spuneţi,aşadar, de vă-nvoiţi?
(Curând, curând în cursă or să-mi cadă,
Sunt tineri, încă, şi neprihăniţi,
Muşca-vor din apetisanta nadă).''
''-Ne vom gândi''-răspunseră-ntr-un rând
Cei doi sfioşi, cu inima zbătândă,-
Am vrea să ştim ce plată-i fi cerând?
Oferta-ţi presupune grea dobândă?''
''-O, nu vă temeţi, nu vă cer în schimb
Nici aur, cum gândiţi, şi nici palate,
În dar primiţi al Nemuririi Nimb,
Voi, sufletul de-mi daţi, din câte toate!''
Comentarii
Mulțumiri și iar mulțumiri,
neprețuită prietenă Gabriela!
Mulțumesc, Agafia, draga mea prietenă!
Frumos!