Apoi s-au despărţit, ce gust amar,
Şi câtă întristare-n ceea seară!
"-O, Doamne,-şi spuse fata, e-un coşmar,
Ori adevărul care mă doboară?"
El însă, optimist ca niciodat'
Zâmbea gândind la ziua următoare:
"-Voi fi ferice:iată,-mi va fi dat
Un dar ce,-ntr-adevăr, va să mă-nfloare."
"-Un dar, într-adevăr, precum ai spus,
Un vis ce va să moară-ntr-o clipită;
Vei fi, fără de-ntoarcere, supus
Al unei lumi de neguri cotropită."
Imperceptibil, el a tresărit:
"-Cine vorbeşte? Ce voieşte, oare?"
"-Priveşte mult şi-adânc spre Răsărit
Şi scapă de a minţii-ntunecare."
"-Ci nu vreau de la nimeni ajutor.
Lăsaţi-mi libertatea de-a alege;
Mă simt, în Viaţă, simplu trecător,
Voi fi al Vieţii, nemurit, un rege."
Şi, Noaptea se lăsă peste Pământ,
O noapte cenuşie, deşirată,
Cu-al soartei celor doi-deznodământ
Ce lumea va să schimbe, totodată.
Odihnă, însă, nici că şi-au aflat;
Închis între a Vieţii lor coperte,
Ei căutau cu gându-n lung şi-n lat
Un cert răspuns la întrebări incerte.
Din Ceruri, Sfânta Zi, s-a coborât
Trezind din amorţeală Firea-ntreagă;
Avea un aer grav, posomorât:
Să fi avut o presimţire vagă?
Puţin confuz, puţin întuneat,
Cu inima zbătându-i peste fire,
Când, Ziua, după Noapte s-a-ncercat,
Porni, băiatul nostru la-ntâlnire.
"-De m-aş întoarce" -se gândea-ntr-un rând-
A Cerului privind întunecarea,
A vântului aripe fluturând,
În matca-i strâmtă, cum se-agită, Marea.
"-Nu renunţa!"-se auzi, în clar,
Alăturea un glas-"când ţi se-oferă,
Învinge-al Neputinţei stăvilar,
Vei fi etern în lumea efemeră!"
"-De-am să mă-ntorc, la ce-mi va fi folos?
Rămâne-voi,de râs, un oarecare,
Pe când, astfel, voi deveni Colos
În lumea celor făr'determinare;
Mi-e hotărârea de nezdruncinat,
Iar Darul Nemuririi-mi se cuvine,
Al Morţii, nu voi fi, un biet damnat,
Ci peste ea, voi fi stăpân, în fine!
Aş vrea să cred că Frica-a dovedit
Şi că mă va urma a mea iubită;
Al Vremii cuplu, fi-vom, inedit:
Trăi-vom într-o vreme inedită."
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 19
-->
Comentarii
Scumpă prietenă Rodica, ești nemaipomenită! Mi-ai adus aminte de prefața cărții întocmită de Marcel Crihană (critic, istoric literar, lingvist, poet, publicist şi profesor, afirmându-se, preponderent, ca exeget al operei lui Perpessicius), care spunea cam așa :”Nu-l trimit pe cititor la Tragedia omului a lui Madoch Imre și nici la Luceafărul lui Eminescu, ci numai la această încercare de... erotogonie. El va avea pe parcursul lecturii destule prilejuri de încântare.” Îți mulțumesc mult!!!!
Un "LUCEAFAR" al vremilor de-acum. O poezie frumos expusa pe pagina, parcursa cu mare placere, Opoezie-poveste a carei citire curge repede si frumos/ Felicitari!