Crez

Nu-mi las speranţa la voia-ntâmplării,

Nu stau la umbra timpului nicicând;

Mi-e casa inimii pe malul mării,

Înveşmântată-n al iubirii cânt.

 

Îmi e de-ajuns o rază jucăuşă

S-o prind din zbor, la pieptul meu s-o ţin,

Dar nu disper când, fără veste, o uşă

Mi se închide-n faţă, din senin.

 

În casa minţii colectez lumină,

Îmi place să conjug verbul "a fi";

Deopotrivă,-n gândul meu, se-mbină

Un dor febril şi vocea inimii.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Va multumesc pentru lectura si apreciere, d-na Lenus si d-na Agafia! Pretuire!

  • Frumoase versuri!

  • Un poem plin de seninatate, optimism si dragoste de viata. Sincera pretuire!

Acest răspuns a fost șters.
-->