Miroase a vrajă floarea de crin,
Mă-mbată, îmi pierd și rațiunea,
Visez vrăjit, cu capul pe un scrin.
Adorm și neglijez rugăciunea,
Tu vino, larg deschide-mi fereastră
Să nu mă devore genunea.
Iubito, să pui florile-n glastră,
Aruncă-mi crinii morți, fără milă
Și pune-mi iarăși floarea albastră,
Că-i floarea cu surâs de copilă
Ce m-a trezit azi din beție
Să pot începe iar o idilă
Cum cred c- o să-ți placă și ție.
Ioan Friciu, Sibiu 14.05. 2018
-->
Comentarii