Cronică literară
de Victor Rusu
"Nostalgiile cuvintelor" sau poemele unei răvășitoare dispariții
Poeta și prozatoarea severineană Gabriela Mimi Boroianu își confirmă o dată în plus, sensibila, viguroasa evoluție ascendentă din ultimii ani și își marchează această etapă fastă, prodigioasă, a activității sale de creație, prin noul său volum de versuri "Nostalgiile cuvintelor"
Poetă a iubirii, prin excelență, sentiment abordat cu predilecție în infinite ipostaze ale neîmplinirii și suferinței, autoarea își radicalizează și acutizează în noul volum registrul emoțional până la pragul de sus al unui sfâșietor lamento rostit cu autenticitate a trăirilor, forță expresivă:
"Numai dorul tău / roade și roade / ca un vierme / în sufletul meu / închis în el ca într-un cocon"
sau:
"Mergi înaintea mea / ca într-un vis de noapte lungă / și frigul ne coboară peste inimi / ca o șoaptă sinistră / îți aud zurgălăii pașilor / cum se lovesc de nămolul înghețat al drumului / uneori mai aproape / uneori mai departe / numai moartea stă / la o aruncătură de băț // și te strig cu disperare / dar numele tău e înghițit de ecou / și nici mâinile mele nu te mai găsesc / apucă doar nimicul care te înghite"...
În bună măsură, discursul se plasează sub semnul lui Eros și Thanatos, al iubirii și morții, ființa dragă este evocată, precum în bocetele, "dalbul pribeag" (superbă, frisonantă metaforă a mortului iubit!), prin notații sugestive, ce reconstituie tulburător, cu accente de autentic lirism, momentul greu, răvășitor, al ireversibilei, "marii treceri":
"Te-ai mohorât ca vremea / așa hotărât ți-ai strâns zilele / și-ai luat-o pe un drum / cu un singur sens / iar toamna își adunase fustele foșnitoare / și își târâia tristețea în urma ta // Te-am strigat... / m-am rugat să nu pleci / dar ți-ai continuat drumul nepăsător / cu ochii lipsiți de lumină"...
În actuala etapă de evoluție a scrisului său, Gabriela Mimi Boroianu cultivă realizări notabile, poezia de notație și admosferă care-i facilitează reconstituirea/evocarea, cu reală autentică vibrație emoțională, lirică, un anume moment existențial cu semnificații aparte, din biografia sa sentimentală, admosferă de un subliniat dramatism în care s-a consumat acesta și mai ales, starea de spirit a eroului liric:
"Fântâna din curte secase / ca iubirea din suflete / chiar și ciutura era crăpată / iar apa se scurgea așa / ca viața printre degete / umbrele oricum nu beau apă rece / ele înghit doar amintiri... // Și-atâta liniște / și-atâta încremenire/ se înstăpânise în ogradă / că numai umbrele își mai lăsau mângâierile / să cadă asupra ei / și nu venea nimeni să le gonească / și nici un dor nu suspina pe potecă / numai cucul cânta în părul de la drum..."
sau căte un interior personalizat sugestiv de trăiri de o profundă, persuasivă vibrație lirică:
"Dimineața / aerul e amar / miroase a disperare / mi-arde plămânii / și pereții mă strâng / mă privesc ochi răi / din tablouri înegrite de hum / mă strigă hainele împrăștiate pe covor / scrumierele rânjesc către mine / cu dinții lor de chiștoace...".
În citatele la care am apelat, se poate observa pregnanța și expresiva concretețe a notelor/elementelor imagistice ale notației regizate cu rafinament stilistic și încorporate mozaical în imaginea de ansamblu a interiorului evocat, cu o sensibilă știință a sugestiei lirice, în ale cărei taine autoarea volumului se dovedește din ce în ce mai inițiată.
Poeta Gabriela Mimi Boroianu bate tot mai energic, cu justificare, în poarta deplinei sale consacrări artistice.
-->
Comentarii
La cât mai multe astfel de realizări. Felicitări!
Mii de mulțumiri, Aurelia dragă! Bucuria e a mea, să vă am alături, să ne bucurăm împreună de magia cuvintelor! Și să dea Domnul cât mai mulți ani!