În fiecare zi, Cronos
sau Timpul, sau
Istoria
îşi sacrifică sieşi un copil:
îl prinde de ceafă,
îl aruncă în cuptor
şi, când s-a rumenit
cât trebuie,
îl mănâncă;
în urma copilului,
dacă a apucat să crească puţin,
rămâne ceva:
o simfonie,
un tablou,
o carte sau
un alt copil;
după un timp,
simfonia tabloul cartea
devin şi ele cenuşă,
dar rămân în Akasha;
într-o zi, care
nu va fi zi,
nici noapte,
ci altceva
-un netimp,
un nespaţiu-
Cronos, sau
Timpul, sau
Istoria,
va deveni la rândul său
o urmă-n Akasha.
-->
Comentarii
Multumesc pentru trecere, semn si comentariu.
O zi frumoasa!
Anca
si totul va fi scris, de fapt rescris automat
citind acumulari de timp din istorii eterne...