de mintea ce se chinuia,
mâzgăleam hârtia de cuvinte
venite toate odată, fără formă,
doar cu vârful lor
îndreptat spre pieptu-mi
ce-l înţepa şi stare de nestare
îmi crea
să fug,
să stau,
să dorm treaz, în poartă
aşteptându-mi trupul alergând
pe faleza stropilor
de ploaia gândurilor
de mine,
de tine
într-un tot
neînţeles
întrerupt
răzleţ
de firul de iarbă
verde tăiat
de distanţa de noi…
-->
Comentarii