Cu mâinile curate
tot ce fac devine împlinit,
Gândurile mă-nconjoară cu ziduri înalte
acoperite cu cerul mut
sub care urcă pe trepte visarea.
Uitarea nu-şi încape-n trup,
durerea se-nvinge singură-n rană,
cheile minţii se-nvârt a luptă
necunoscutele porţi peste margini să cadă
unde zilele una după alta zăvoare rup
de odihnă nu pot să mai am
până nu se îndepărtează apropiatul orizont.
-->
Comentarii