Credinţa-n Dumnezeu mersul lumii nu-l schimbă,
îl face înţeles,
gândurile nelimitate primesc un prag de meditaţie,
tot ce se naşte-n lumină trece-n speranţă.
Cel milostiv îşi află liniştea uşor
şi-îşi caută cu slava cuvintelor în ritual rostite
îzvoru’-n lăuntric ca într-o fântână.
Lângă cheiul unde stau salcâmii cu ghimpi
se vântură arome de miere pentru albine.
Ziua de vară lasă adieri răcoroase cu foşnet de frunze prin aer,
setea se-ntâmplă s-adune şi păsări.
Omul fără prihană-şi duce cugetul spre împliniri
nopţile lui au lampioane de ceaţă.
O, cât se ascunde în post răbdarea
cu dezlegare la peştele mult aşteptat!
O lume privită nudă-n oglindă sperie mai mult ca întunericul
vărsat de culoare-n sânge,
de se înneacă nopţile-n albastru.
Lumina nu mai are gene rotunde,
se opreşte-n pleoape cu mătănii de crin regal
cu miros de regină.
-->
Comentarii