Nu sunt în stare să cresc mai departe
oasele mele s-au oprit
să privească la încheieturile lumii,
măduva albă ca laptele
se îngălbeneşte a toamnă,
când rod din iubire mă linişteşte.
Timpul se grăbeşte în trupul meu,
să lase însemne scrise-n inimă
cu multe înţelesuri,
pune în sânge lumină
de nu-i mai ajunge întinderea
şi se ridică la cer.
Nimic nu mai găseşte în moarte
şi fuge în stele,
să trăiască etern.
-->
Comentarii