Când visele se pierd în timp
altele îmi rămân zălog
şi tu mă însoţeşti.
Aripi îmi creasc pe umeri
gata de zbor.
Noaptea nu este cuminte
cu maci înfloriţi pe cămaşă,
iar degetele tale subţiri
tremurânde ca dup-o absenţă
strâng stelele urcătoare-n palme.
Când treci pragul înmiresmării
fructe coapte scoţi din sân
atât de rumene şi coapte
că nu mă pot abţine.
Cu sufletul aproape de nori
dar plin cât o ploaie de vară
şiroaie de pe streaşina gândului
lasă flori la picioarele tale.
-->
Comentarii