să aud cum fâlfâie, fără aripi
trecerea clipelor în tăceri
căzute pe nisipul vântului.
Fără sunete
totul se duce în eter
cu puncte în spaţii neştiute
albastre.
Aerul se umple
cu un duh rotund
prin care ne fugăresc
gândurile goale.
Cu trupul atârnat de stele
genuchii la gură
învingem căderea-n urcare
pe frânghii de soare.
Tu-n ascunsă iertare
te rogi întreit,
să ne taie răul
din rădăcini pământene.
Comentarii
Pun aceasta intrebare (poate stupida, daca e vorba de aceesi persoana), deoarece am gasit poezia pe net, in mai multe locatii, dar sub doua semnaturi diferite...