( Gânduri )
Dacă nu poţi dovedi
existenţa lui Dumnezeu,
nu-l mai invoca!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Eu nu te oblig la nimic, Florine! Eu ţi-am scris părerea mea aici. Şi văd că aşa-zisei tale cugetări - scuză-mă, dar eu nu te consider înţelept cu asa ceva - i se dă mai multă importanţă decât m-aş fi aşteptat. Nu vreau să mă cert cu tine, nu vreau să intru în nicio polemică, nici cu tine, nici cu altcineva de pe acest site, pentru că, pentru mine Cronopedia este site-ul meu de suflet, pe aici sunt primele mele cărări în ale scrisului, aici am învăţat multe.
Dar sincer, chiar dacă nu ai nevoie de compătimirea mea, totuşi, ai parte de ea, pur şi simplu ,,cugetarea'' asta, chiar mă face să simt acest lucru. Şi să ştii că nu-ţi voi răspunde mai departe, despre treaba asta, nici aici, nici în privat.
Aurelia, eu daca nu cred in Dumnezeu, inseamna ca nu sunt intelept?
"Crede si nu cerceta"!
Vedeti, eu nu accept asta!
Multumesc, Mihail!
Rugati-va!
Multumesc!
Multumesc, Ioan!
Asta e ideea!
Mihaela, de ce ma obligi sa gandesc precum tine?
Daca ai un Dumnezeu in suflet, respecta-l si pe celalalt!
Nu mai intru in polemica cu nimeni in problema asta. Nu doresc compatimirea ta!
Ei, uita aşa-mi place să se defăşoare comentariile pro şi contra.
Mihail Toma deschide o altă portiţă de analiză şi nu o putem ignora. Acel "dumnezeu" cu "d" pe lângă cele enumerate de el şi printre multe alte de altfel poate fi şi ceva extraterestru, esenţa unei civilizaţii, o realitate nepercepurtă decât parţial de noi... pe care ceilalţi, cei cu "D" o pot identifica cu crezul lor.
Chiar sunt curios şi însetat de dezvoltarea subiectului.
Cestiunea e mai complexă decât pare iar Florin a condensat într-o frază esența acesteia.
O singură greșeală: ai scris dumnezeu cu literă mare.
De aici reproșurile, întemeiate, ale credincioșilor, care, după cum spunea și Ion, nu simt nevoia unei dovezi, fiind suficientă încredințarea lor.
Altfel stau lucrurile cu dumnezeul agnostic, supus chinurilor unei cercetări acerbe care, cu fiecare zi ce trece ne apropie de el, indiferent ce se va dovedi a fi: fenomen, inteligență apriorică, ființă, toate la un loc, sau ceva nemaivăzut, mai presus de imaginația noastră de azi, mai bogată decât cea de ieri, dar mai săracă decât cea de mâine.
Într-un fel e un gând corect: cei ce nu cred în Dumnezeu nu-I pot dovedi existenţa, în concluzie de ce să-L învoce? Doar de făţărnicie? Dacă tot vor să facă ceva - să demonstreze ei că Dumnezeu nu există. Noi care credem nu avem nevoie să dovedim credinţa noastră sau existenţa esenţei acestei credinţe, noi nu-L invocăm pe Dumnezeu, noi dialogăm cu El.
Dl. Florin în cugetarea de mai sus nu neagă existenţa Lui Dumnezeu ci pune o anatemă pe cei ce nu cred în El. Pentru că deşi aceştiua nu cred, în momentele lor de cumpănă Îl invocă, în momente în care se întâlnesc cu fapte existenţiale ce nu le înţeleg sau cu care nu sunt de acord Îl invocă iarăşi, de cele mai multe ori vorbele lor de invocare fiiin "Doamne ajută! sau Doamne fereşte! - însă aceste vorbe sunt făţarnice, false şi neavenite.
Nu, nu trebuie compătimit cel ce realizează o costatare. Noi, cei ce credem trebuie să nerugăm şi pentru ei...
Florine, poţi să te superi pe mine, dar e o mare prostie cugetarea asta a ta! Dovada că există Dumnezeu, este în primul rând, viaţa noastră şi a Pământului! Nimeni nu trebuie să dovedească faptul că Dumnezeu există, pentru că El ne-o dovedeşte din prima clipă în care noi venim pe lume! Sincer, te compătimesc din tot sufletul pentru astfel de cugetare!
-
1
-
2
de 2 Următor →