vraja chipiului tău luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe faţa inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit.
Fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvintele să-mi ard,
Simt cum îs absorbit în dorinţe
de naşterea din mine urcă
în univers paralel.

Comentarii