Coboară noaptea, cerul scânteiază,
Roua cerului peste pământ se așează,
Luceafărul vestește o noapte senină,
În ochii tăi strălucește lumina lină.
Ascultăm freamătul frunzei, cântă,
Numai vântul în pădure se frământă,
Îmbracă Luna cu raze bezna nopții,
Simt lângă inima mea căldura frunții.
Printre culori înrămate cu raze de Lună,
Pădurea freamătă tare, nu are hodină,
Vântul speriat se ascunde în scorburi,
Privim cerul senin printre frunze și flori.
Îmbrățișați mereu de a pădurii tăcere,
Simțim o înmiresmată și caldă adiere,
În ochii mei strălucește lumina lină,
Când Luceafărul nopții iar o să vină.
Printre ramuri, Luna pleacă pe furiș,
Aici, prin tăcerile verzi, într-un luminiș,
Te aștept să vii printre miresme și flori,
Zâmbești și mă ei în brațe până în zori.
-->
Comentarii