"Cum aș putea să pătrund în sufletul tău?"
Întâi fandezi, fentezi, driblezi, doar vântul ce strada o inundă
apoi, faci mersul piticului și te-ascunzi după o umbră,
ușor, șpagatul pe două frunze ruginii
și traversezi discret în pas-săltat, pe langă puful unei păpădii
urci pe trotuar ușor făcând pe spate podul din picioare
te apropii în flick-flack, ca vântul și ca gândul, dar musai ca o boare
pătrunzi pe nevăzute în pas adăugat prin lateral
și aterizezi în inima-i c-un triplu salt mortal.
Chiar nu înțeleg de ce îmi spun toți că sunt întortocheat.
Nichita spune același lucru, folosește doar mai puține cuvinte.
............................
– Cum aș putea să pătrund în sufletul tău?
– Cu sufletul tău.
Nichita Stanescu
-->
Comentarii
Superb!
Multumesc pentru aprecieri, poze si poezii!
Multumesc Aurora!