Cum ai făcut, Doamne, lumea?
Cum ai făcut, Doamne, lumea? unul naşte, altul moare …ici bucurie, colo-ntristare!
În capul uliţei, la Aneta, este doliu; băiatul mijlociu, 22 de ani, s-a stins. De durere de cap; l-a durut, s-a dus la spital şi alaltăieri, după 8 zile l-au adus; în sicriu.
-Aline, ce-ai făcut Alineee? îşi rupe carnea de pe ea Aneta; măcar de-ar avea carne, da-i numai piele şi os.
Două case mai la vale, iese nunta din ogradă. Gheorghiţă, 22 de ani, la braţ cu două domnişoare, horă în faţa lui, alai în spate se duc toţi la mireasă, în celălalt capăt de sat.
-Uiuiuiuiuiu! Bini-i şade mirilui
Aşezat la casa lui
Uiuiuiui! Mirile-i din neam ales,
Şi mireasa-i floare-n şăs;
Colbul se ridică de sub picioarele fetelor şi băieţilor care muncesc o bătută.
-Saltă inima şi-n cea mai uscată babă, aşa frumos mai cântă lăutarii, gândeşte Floarea.
Ea se bucură şi nu prea de amândouă evenimentele. A venit la înmormântare la Alin, i-a cununat părinţii; aşteaptă acum toţi să treacă nunta, apoi vor scoate mortul din casă şi va începe rânduiala până la biserică.
Sârba s-a terminat, chiuiturile şi vorbele de duh au încetat, iar toată bucuria de pe faţa alaiului a fost înlocuită de durere: Dumnezeu să-l hodinească! Mire şi el, da-i mirele lui Hristos! Frumos îi mai şade îmbrăcat de nuntă! şi ce floare de mire i-o pus la piept ! numai nu se trezeşte! se aud şoapte de ici,de colo.
Lacrimi curg pe obrajii nuntaşilor, se zdruncină umerii mirelui de plâns când trece prin dreptul porţii:
-Gheorghiţăă, trezeşte-l, mamă pe Alin, ia-l mamă, cu tinee! Că pe mine nu m-ascultă!
Nici câinii nu mai latră de durerea ei! Şi are nişte câini răi, parcă simt şi ei durerea; se citeşte în privirea lor, e alta, nu mai e fioroasă.
Cum trec de casa mortului, fac colţul la stânga şi gata : Uiuiuiuiu! O vioară, o trompetă şi-un acordeon cântă de-ai jura c-a-nviat mortu! Cum ai făcut, Doamne, lumea asta?
Floarea nu s-a mai dus la cimitir, şi-a luat rămas bun, şoptit, de la mort în casă: Drum bun, Alinaş! Drum bun…unde te duci tu, sufleţel crud …cum să-ţi mănânc eu pomana ţie …cum?
În poarta Frunzănilor drumul spre biserică o ia la dreapta, iar drumul ei spre casă o ia pe-o ulicioară; nici măcar ulicioară nu e: Maria, din dreapta, a lăsat două palme de pământ neîngrădite, frate-su din stânga, alte două, până jos la pârâiaş şi uite-aşa s-a făcut scurtătura. Aşa-i şi zice: Scurtătura.
Coboară pe scurtătură, iar la podeţ se opreşte să-şi tragă sufletul:
-Bogdaproste Doamne şi Măicuţa Domnului, mai mă laşi să văd frumuseţea asta din Dragă, Bogdaproste! şi face o cruce la răsărit .
Draga este o mândreţe de deal,înţesat de cireşi, străbătut la poale de firul de pârâiaş, care atunci când se mai supără pe lume şi se umflă începe să-l urce binişor, fără a face stricăciuni la casele oamenilor. Iarna-i loc de săniuş pentru copiii satului, iar acum în mijlocul lui august se desfată cârdurile de gâşte de bunătatea ierbii, cârduri care singurele vin pe Dragă, singurele fac drumul îndărăt acasă.
În urcuşul dealului bolta cerului îi aduce-un dor de bărbatul ei:
-Of, Costache, Costache! cum nu mai vezi tu ceriul ăsta şi norişorii albi parcă-s mâţişoarili noastre!
L-a îngropat în urmă cu doi ani, după nunta băiatului. Învăţător în sat, Neluţu, era frumos ca o fată, da nu se mai însura; 27, 28, 29 de ani , iar el holtei . Fetele de seama şi pretenţiile lui erau măritate demult, îşi făceau griji Floarea şi Costache. Atâta odraslă aveau. Într-o zi a venit acasă nici bucuros ,nici supărat, era aşa gânditor şi i-a spus mamă-sii:
- Mă-nsor!
Au făcut nuntă în aceeaşi vară şi el şi prietenul lui din copilărie Tomiţă, tot cu câte o învăţătoare fiecare, da Lica, nora ei era mai frumoasă! Întâi Tomiţă cu Viorica lui, adusă dintr-un sat nu tocmai vecin, apoi Neluţu; de buni prieteni ce-au fost Tomiţă l-a cununat .
-Sărută dreapta nănaşilor, i-a spus părintele Toader uitându-se şugubăţ la mire şi la naş. Vezi să nu te prefaci la naş!
Nu s-a prefăcut; şi-a lipit buzele de dosul palmei mari, cărnoase ale lui Tomiţă, a zăbovit preţ de câteva secunde, să vadă suflarea toată că nu se preface; pupă mâna naşului.
Ajunsă în capul dealului îşi mai aruncă o dată ochii peste Dragă, care acum pare o vale: Livada lui Dumnezeu!
-Vangheaua mătii de animal …băăi, mai bine te-arunca mă-ta-n râu decât să spurce lumea cu unul ca tine! Nu te-ar mai răbda pământul …criminalule! Şi toţi Cristoşii, Dumnezeii şi celelalte lucruri sfinte toate erau ale mă-tii, cuvinte slobozite când de Petrea, când de Mitică.
-Doamne fereşte, se cruceşte Floarea, de cei aud urechile…d-apoi nu-s fraţi? Fraţi buni de mamă şi tată, n-au mai terminat de împărţit amărâta aia de grădină …Doamne, cum ai făcut lumea asta !
-Sărmâna, ţaţă Florică, să nu zici c-ai urcat Draga?
-Am urcat-o, Ovidaş, cu voia Domnului, am urcat-o; da tu ce faci, încotro?
-Mă duc să văd fata, e la joacă cu fetele ei, tot pe Dragă, i-am luat o sticlă de suc de 2 litri, să le-ajungă .
Dragu mamii , Ovidaş, îl boceşte Floarea în gând; operat de tumoare pe creier, tot satul ştie că răutatea nu i-au putut-o scoate doctorii din cap, l-au deschis şi l-au închis la loc Maxim 6 luni, i-a spus medicul soţiei lui, numai el nu ştie.
E aşa de bucuros că a venit acasă pe picioarele lui:
-Am avut o cumpănă, mare cumpănă, da am trecut-o cu bine …i-auzi nunta, a venit la mireasă …( se bâţâie pe picioare, după muzică ) poate m-ajută Cel de Sus s-apuc s-o mărit şi eu pe Ilioara; Ilioara are 6 ani!
Se apropie de casa poştaşului; domoleşte pasul mai mult decât s-ar cuveni ca să arunce un ochi în ograda lor . Parcă poţi să mergi pe drum să nu te uiţi la casele oamenilor? Dar la poştaş se uită mai mult. I-au venit musafirii din America. Gicuţă, poştaşul, însurat şi cu o brumă de gospodărie frumuşică a înfiat-o pe Măriuca. Ce-a făcut, ce n-a făcut Măriuca, a dat peste mamă-sa bună: măritată cu unu în America. Şi uite-aşa, lepădată la început într-o maternitate, a ajuns să aibă două mame; vara vin americanii în sat cu tot cu fată, care-i numai bună de măritiş , iarna se duce Dora -nevasta poştaşului-în America.
-Ţaţă Floaree, sărmâna, hai să te pup, da mata întinereşti ! ce secret ai? spune drept! şi dă-i o pupătură pe obrajii plini, îmbujoraţi acum de bucurie. Mai ai zmeură?
- Aaam! Vină de-ţi culege singurică, îi aşa dulce şi frumoasă ca tine .
Veselie în curtea poştaşului, veselie toată vara; s-au supărat de moarte când le-a plecat fata în America, să facă facultatea acolo , Da le-ai rânduit ,Doamne, pe toate, bine le-ai rânduit !
La poartă Floarea are un cui ascuns în deschizătura zăvorului, care-l împiedică să se mişte; nu mai este acolo. Oi fi uitat să-l pun! A plecat plângând de-acasă ştiind unde se duce: Alinaş! Casa bătrânească, gospodărească în tinereţea ei, că a avut şi casa o tinereţe, are un pridvor care o înconjură pe trei pereţi, numai spatele n-are pridvor .
În faţă este camera lui Neluţu unde a copilărit şi a petrecut seri multe cu Tomiţă -nănaşul,un zdrahon de bărbat cu două fire de păr pe cap dar cu o mândreţe de barbă - învăţând Mai lăsaţi cărţile în plata Domnului,că plâng fetele după voi!
Acum Neluţu este la casa lui, exact la intrarea în sat, cu frumuseţea lui de femeie.
-Mamaie Floare, aşa-i zice nora, mamaie, dacă ne-am luat casă cu 5 camere, uite Neluţu vrea să doarmă singur, să nu mă deranjeze că sforăie …da i-am zis că nu mă deranjează …că îmi place să dormim împreună …nu aşa o dată pe lună …acu a trecut şi săptămâna peste lună!
-Ei, da nu-mi zi mie spurcăciunile astea, mai ales acu în post! le-o luat minţile atâta carte! A bodogănit Floarea toată ziua prin bătătură de ciudă că a auzit vorbă rea de băiat; la un rând de pui a dat mâncare de două ori, la altul deloc!
Îndreptându-se spre bucătăria de vară, vede geamul deschis la Neluţu; geamul este în 3 canate, cel din mijloc este deschis larg; se aud şoapte . Hoţi? Ce să-mi fure? Se uită la câine , are o privire şi nu prea, se apropie cu gândul să nu intre în casă peste ei Mă omoară pentru nicuţa, păcatele mele! La geamurile ei are perdea albă, grosuţă, plinuţă, cu broderie în părţi, la camera lui Neluţu, cum i-a plăcut lui: modernă, din mătase, vezi prin ea. Prin mătasea perdelei ,Floarea a văzut două trupuri goale zvârcolindu-se ca şerpii după o muzică ştiută doar de ei, doar că şerpii nu-s frumoşi ca fetele şi nici cu barbă nu-s!
-Cum ai făcut, Doamne, lumea asta? Cum ai făcut-o? … ei, cum ai putut,maică…aşa ai făcut-o …cum ai putut !…
-->
Comentarii
Mult mi-a plăcut! Felicitări!