"Roada Duhului sunt dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor "
Sfantul Apostol Pavel, Gal. 5, 22-23
Cu cuvânt bun și pe cel rău îl faci bun, iar cu cuvânt rău , și pe cel bun îl faci rău.
Nu este vorba de bunătatea deplină, nici de răutatea deplină, ci de ceea ce avem noi în suflet:și bunătate și răutate.
Pe om, dacă îl cauți de bun, bun îl găsești, dacă îl cauți de rău, și rău îl găsești.
În Pateric se spune de un părinte Amona, că din multă bunătate, nu mai știa ce e răutatea.
La starea aceasta nu se poate ajunge nici foarte curând, nici foarte ușor.
Așa cum face părintele, când stă de vorbă cu copilul său mic, ori se apleacă spre el, ori îngenunchează lângă el, să îi dea impresia că acesta stă în fața unui om mic, sau îl ridică în brațe pentru a se vedea mai bine, tot așa face și Dumnezeu ; Se coboară și pe cei mici îi ridică.
Pr. Arsenie Boca, cel care o perioadă a viețuit la Mănăstirea Sâmbăta, timp de nouă ani, între anii 1939 și 1948, spunea: Iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu este mult mai mică decât Iubirea Lui Dumnezeu pentru cel mai păcătos om.
În raportarea Lui Dumnezeu față de om, cea mai de preț este iubirea. Iubirea nu are margine din nici un punct de vedere.
Să înmulțim iubirea din noi. Desăvârșirea nu are hotar, spune Sfântul Isaac Sirul.
Un om bun este cum s-ar spune la cota zero. Minusuri nu mai sunt, răutate nu mai este, dar încă nu este și bunătatea.
Creștinismul ne cheamă la virtute, nu numai la înlăturarea păcatului.
Credința nu este una teoretică, ci una practică, angajantă, lucrătoare în iubire.
Facerea de bine, duce la bunătate, iar aceasta este suport pentru îndelunga răbdare, pace, bucurie și iubire.
În a doua Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, acesta vorbește de două ori de răbdare.
E vorba de îndelunga răbdare și de răbdarea propriuzisă . Sunt enumerate paisprezece lucrări ale iubirii față de aproapele tău.
Părintele Arsenie Boca avea o vorbă- Cel care are minte, să ia aminte. În capitolul al treilea al Epistolei Sfântului Apostol Pavel către coloseni se vorbește de urcușul duhovnicesc spre pace și mulțumire.
Semnul bunătății din sufletul omului este liniștea sa sufletească.
Toate lucrurile trebuiesc căutate la rădăcină.
Rădăcina este stare interioară, gândul omenesc.
Gândurile îl caracterizează cel mai bine pe om.
Gândul îl reprezintă pe acesta și în preocupările lui, și în ceea ce este și în ceea ce a devenit. Trebuie să facem rânduială în mintea noastră.
E foarte greu să înlături un gând rău dacă nu ești preocupat de aceasta, spunea Părintele Teofil.
Cei mai mulți oameni, știind că gândurile lor nu sunt cunoscute, se mulțumesc să gândească orice.
Ori, gândurile noastre sunt perfect cunoscute de Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu apare în trei chipuri în fața omului, ca iertător al păcatelor, cunoscător al gândurilor și vindecător al bolilor.
Să avem jenă, rușine, pentru gândurile noastre rele. În Epistola către Romani a aceluiași Apostol Pavel-Apostolul neamurilor, acesta spune-Să știți că fără rușinea de răutate nu poți desființa răutatea din tine.
Gândurile noastre, care nu pot fi scoase la iveală, în afară, în fața Lui Dumnezeu și în fața oamenilor, nu sunt gânduri bune.
Din fapte, din cuvinte, îți dai seama ce gândește un om. Nu există o definiție a bunătății, dar există un simțământ al bunătății.
Măsura credinței este o măsură a vieții. Cum ți-e viața, așa ți-e credința.
Ce putem face noi, să adăugăm ce avem pozitiv la sufletul nostru? Un răspuns ar fi să scoatem din sufletul nostru, din lucrurile rele pe care le-am introdus în noi, să ne silim să nu mai între în sufletul nostru niciun fel de chip al răutății.
Apoi să avem față de Dumnezeu, inimă de fii. Față de aproapele să avem inimă de mamă , iar față de noi înșine inimă de judecător. O inimă de mamă este revărsătoare cu iubire, cu bunătate.
Bibliografie
- Arhimandrit Teofil PÂRÂIAN , Extras din volumul Din ospățul credinței –ediția a II-a , Editura Mitropolia Olteniei, Craiova- 2006, omilie 26 ianuarie 2005 Craiova
-->
Comentarii
Multumesc pentru apreciere dragi prieteni Anisoara Iordache si Mihai Stefan Arsene