De mult nu ţi-am scris un poem!
Uite că nu pot!
Mă încurcă un strigăt,
Tot el mă leagă la ochi
Să se strecoare
Printre degete
Să-mi fugă
Mai mereu.
Tu l-ai învăţat
Să nu ştiu a-l prinde!
Deabia atins
Se-acunde, e-n ecou,
Până şi cuvintele mele
Prinse în el
al tău parfum îl au
Impregnat
Într-ntr-un carneţel notes
Rămas cu o singură filă
De încep să scriu,
Acelaşi strigăt
- Te iubeeeeeesc-
Tare de tot
Aud
Şi te-auuuud...
În ecouri din ecouri de ecouri …
Cu alte şoapte
Scrise pe limbă
Să nu le uite glasul tău când se prinde
cercel la ureche
Pe lob
să-mi graveze alte poeme
Să mă încurce şi ele, şi tu,
Ecouri şi şoapte, şi vise,
Şi...
Nu mai pot să-ţi scriu
Să încep
Chiar nu mai ştiu
Nici de mine!
Maria
07.07.2013
-->
Comentarii