Să fii precum Făt Frumos,
Cu Calul său năzdrăvan
Ce s-a dat de trei ori peste cap
Şi s-a făcut iar cum a fost.
Am fost învăţaţi în copilărie
Că boala este ceva rău,
De care trebuie să scăpăm.
«Ducă-se pe pustii» spuneau
Bunicile, de bolile copilăriei!
Paharul era pe jumătate plin.
Boala -i o şansă nesperată.
Sufletul încearcă să ne spună
O durere, o tensiune, o lipsă,
O problemă nerezolvată.
De ştim să descifrăm mesajul bolii
Avem şanse să ne eliberăm de ea.
Verticalitatea nu o căpătăm cadou,
Ne este venită ca vector divin.
Fiecare om-persoană trebuie s-o obţină
Prin muncă, rugăciune permanentă.
Ce-ar trebui să laşi să moară din tine,
Pentru a deveni viu?
Angoasa de moarte şi spaima
Nu sunt înfruntate, ci pârâte
Prin tăgadă şi refulare!
Ele se zugrăvesc pe chip!
Adesea negarea merge departe,
Noi căutăm tocmai situaţiile
De care ne temem cel mai tare.
Laureatul Nobel-Hermann Hesse spunea:
„Problemele noastre nu există
Pentru a fi soluţionate,
Ci sunt exclusiv polii între care
Se produce tensiunea necesară vieţii."
Boala e marea şansă a omului,
E bun nepreţuit.
Boala este un învăţător personal
Conducător spre vindecare!
O boală rară te poate face
Să îţi descoperi harul.
Aproape de moarte poţi înţelege
Care îţi este menirea în viaţă.
„În 2011, când mi s-a comunicat
Un diagnostic grav,
Cel de metaplazie mieloidă cu mielofibroză
Am realizat ce voi putea face mai departe.
Harul pe care îl descoperi astfel îţi poate aduce
Nu doar linişte sufletească ,
Ci şi ajutor de comunicare.
Dacă nu te scuturi de praf,
Există riscul să te acoperi cu el.
-->
Comentarii
Multumesc pentru aprecierea celor scrise dragi prieteni Anisoara Iordache si Mihai Stefan Arsene
Seva intelepciunii insufleteste poemul Suferinta, de multe ori te ridica.