Din galaxia plină ochi de dulciuri
Am evadat, cu voință, de-o lună.
Zâmbetu-mi cărnos începe s-apună,
Șunculița s-a transformat în... aburi.
Covrigul, într-un colț, lacrimi adună,
Iar merdeneaua nu așteaptă lauri.
Un măr și încă-un măr se-ntrec în jocuri
Lăsând în urmă sărata alună.
Mai trece și o friptură prin stomac
Și dă binețe fructelor din cale.
Sorb mulțumit din cafeaua cu caimac
Și privesc on line spre un tort, cu jale.
Oglinda-mi spune că nu sunt tolomac,
Dar trebuie să-mi cumpăr alte țoale.
-->
Comentarii
De gustăm,
Ne îngrășăm.
Virtual este mai bine!
Te sfătuiesc și pe tine...