Curbura umbrei

Înconjurat de temeri
ca o cetate în dărâmare,
sunetele se sparg sfâşietor.
Ecoul bate câmpii
cum, între noapte şi zi,
lupii bătrâni
îşi ascund singurătatea.

 

În clipele deznădejdii
ei urlă prin mine
înstrăinându-mă până la moarte,
aşa cum pulsul
se răceşte-n stele
pe acoperişuri.

 

Lupii tineri fac jocul
în haita de-acum supusă,
simt cum trec tăişuri iuţi
cosesc ierburi coapte
şi altele crude le iau locul.

 

În minte îmi cresc tulpini
cu cercuri de lună,
nopţile calde ori reci
sunt ca o apă
în care pietrele nedumerite
de curbura umbrei
privesc speriate surâsul
şi tac.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 15 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Cântarea Protokletos-ului* şi a cerbului din peştera Sciţiei
Acum 54 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Cadenţa hipnotică a junglei interioare (sonetul CXVI)
Acum 55 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean regina somnului de brumă (cybersonet MCVII)
Acum 56 minute
Mai Mult…
-->