Am închis o clipă ochii
când ai deschis cutia cu vise
să scornesc forme
din glasul meu ce căuta inima
în rotocoale de fum albastre.
Buzele uscate de nepăsare,
cu o mângâiere blândă,
sorb picătura de viaţă
din fluidul ce mi-a învăluit sufletul.
Soarta desţeleneşte cărările spre rai
cu un val de căldura gândurilor rătăcite
în liniştea aşternută peste gândirea crispată.
Iadul e mai aproape
de amurgul ce se reflectă în râu.
Veşnicia răstoarnă infinitul
cu un foşnet ireal,
chipul îmi arde
din sunetul îndepărtat al viitorului.
Fărâma de lut în străzi răsună,
învie iubirea de zgomotul paşilor minţii mele
când fluturii mei acum
prin ferestruica ochilor
şi mereu ai tăi,
un crâmpei de soare tiveau
atingând nemărginirea…
Cătălina Nicoleta Munteanu/ Marius Iulian Zinca- Cutia cu vise/ Sunetul viitorului- duet „1 la 1”
-->
Comentarii
Frumos poem!