Zgomotos pierd consoane
printre degete tremurânde
strânse la gură.
cad jos și se sparg
în cioburi de cuvinte
nepronunțate.
vocalele îmi ies lacrimi
dar nu văd de care...
se roagă de jos, să cânte.
meșteresc patru pereți de creier
să le țină împreună
să nu le mai pierd.
le caut printre dale de timp
înainte și înapoi,
sus și jos.
vreau să urlu inteligibil
mai bine le las acolo, sămânță.
să răsară
cuvinte noi...
14 04 2012
Ștefan Oană
Comentarii
Maria, cu mare drag!
Delia, reverenta!
si apar cuvinte noi
legate catene de ganduri
rasarite din pamantul framantat de talpi
facute praf de veselie
sa cante inlaluite strans
ca hora neos romaneasca
sa incante
si condeiul saturat de asteptari
batute in colturi pe coala de hartie
sa scrie cu seva de estenta tare
plamadita in timp peste timp pentru totdeuna
ce sa mai zic!!!! nu pot sa trec pe la tine si sa nu las ceva mai multe randuri , ca si comentariu pornit din admiratie dar si pentru ca versurile tale sunt ca un izvor de provocari a imaginatiei mele(care vreau sa nu deranjeze prea mult, scriu doar ce simt cand citesc versurile tale)
Semn admirativ de lectură.