Undeva, într-o pădure virgină de stejar,
două stâlpări atingându-se discret
în bătaia vântului,
şi luna strălucind duios peste sărutul lor…
Undeva, dincolo de durere,
copilul din mine şi copilul din tine
alergând ţinându-se de mână printre stele,
neştiind ce-s dragostea trupească,
ura, răutatea, mândria…
Undeva, pe braţele unei cruci de piatră
dintr-un cimitir de sat,
un porumbel şi-o porumbiţă
atingându-şi discret ciocurile subţiri,
şi soarele răsărind sfios peste sărutul lor…
Undeva, dincolo de suspine,
copilul din mine şi copilul din tine
neştiind ce-i moartea sau frica de ea,
jucându-se ca şi cu o minge
cu Pământul de pe care
se desprind şi cad păcatele, patimile, viciile,
ca o zgură…
Undeva, în faţa unui altar
dintr-o biserică de oraş,
un mire şi o mireasă
atingându-şi discret buzele,
şi soarele asfinţind cuminte peste sărutul lor…
Undeva, dincolo de întristare,
copilul din mine şi copilul din tine
recitând într-un singur glas
o poezie care începe cu
„Bucură-te, Parascheva, mult folositoare!”
şi care nu se mai termină niciodată.
-->
Comentarii