Am camere-ntregi ornate cu lacrimi;
(ha ha...pe faţa mea sunt zâmbete superioare)
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite, coafate
în cosiţe scumpe, pierdute... de zâne...
Am păcălit cete de îngeri cu unghiere străine,
din unghiile lor am făcut amulete fine.
(studiază-mi zâmbetul ha-ha, hai să ne privim...)
Multe slugi mute... în expediţii secrete,
pentru o aşchie mică, din sabie de heruvim.
Am păstorit în taine lungi un seraf...
şi i-am prins cântul dureros de slavă,
trei secunde – esenţa durerii-ntr-un ţipăt!
Dar eu l-am închis iute pe-un usb-stick.
Am desfăcut racle cu moaşte
făurindu-mi steaua de vise din frunte!
Mi-am vândut chiar şi o parte din suflet
pentru o copie a cheii... de la Poarta Raiului.
(eu râd şi acum, ha-ha, aproape-mpăcat)
Eu sunt acel ins barosan, interesant,
cu organe bolnave de acelaşi păcat,
transpirând prin pori doar vise absurde,
aş merita poate chiar şi un psalm!
Eu nu voi putrezi în târzii ca un sfânt apostat!
Asta-i o vreme pe jumătate-obosită,
suspină, nici n-o ştiu!? Are faţa pocită!
E-o risipă de materie ca să mori împăcat.
-->
Comentarii