Dacă m-aş duce să intru într-o inimă
Şi să rămân o viaţă sedus,
Ca o piatră căzută din cer, mai de sus,
N-aş mai şti ce vise m-animă.
Dacă m-aş duce să locuiesc în cuvinte
Şi să rămân de ele băut,
Ca o sămânţă purtată de-o pasăre, un bob de năut,
Timpul n-ar mai fugi înapoi şi înainte.
Dacă m-aş zidi în şapte ani
Ca un templu intr-un loc cu destin,
Zeii toţi s-ar contopi într-unul creştin
N-aş mai încerca să-i cumpăr cu bani.
Dacă m-aş întrupa din carne şi oase lumină
Sângele ar fi din aur lichid,
La porţile lumii nu mai bat, se deschid
Dar nu vreau să intru în vizuină.
-->
Comentarii
Lucreţia I.B., mulţumesc de citire şi apreciere!
Frumoase imagni, pasarea toamnei ne aduce o crenguta de iasmin...