Dacă ar fi
să definesc plânsul
aș tăia plânsul în felii.
Aidoma unui întreg
pe un fund de suflet.
Felii subțiri
felii mai groase -
pătrate, rotunde
fără pretenții mari
fără, da... fără...
Dacă ar fi
să beau plânsul
sau să-l mănânc
l-aș pune
în cafea și în ceai
cât și în mâncare -
zahăr și sare
da, plânsul... da...
Aidoma degetului
aș puncta cu plânsul
Universul -
direcții necunoscute
durere și bucurie.
Plânsul este
plânsul nu este
oglinda unor stări
se știe, da... nu se știe...
dacă ar fi
să definesc plânsul
nu aș mai plânge
niciodată.
De ce trebuie
oare să plâng -
de ce ?
Vladimir Nichita / Australia.
07/03/2019
-->
Comentarii
Mulțumiri pentru apreciere, Dorinel !
Mulțumiri pentru aprecieri, Pop Dorina, CIUBOTARIU MARIA, Lenuș Lungu !
Mulțumiri, Lenușa !
Mulțumiri sincere, MARIA !
Toată admirația!
Superbe versuri...Felicitări!