Dacă voi veni,
să mă aştepţi la poartă
pe banca de lemn sub dud.
Cine ştie dacă o să te recunosc?
Tu o să mă ierţi
pentru naufragiul făcut prin timp.
Uluit de atâtea amintiri şi schimbări
poate o să mă simt un intrus;
n-o să mai recunosc fântânile
ori poate casele o să-mi fie străine,
doar peisajul cu dealuri şi păduri e acelaşi
şi stelele nopţii căzute pe acoperişuri.
Acum când sunt acasă
aud morile cum îmi macină în somn
deşi apa nu mai loveşte în scocuri.
-->
Comentarii