Dacă zorii
(GV)
Dacă zorii s-ar deschide spre cuprindere,
copacii mei şi-ar caii un dor nespus,
şi-ar închina mirarea şi tăcerea,
şi-ar dărui, lumina ...
la apus.
Am fi un cântec, freamăt de iubire,
genunchii albi, ce au căzut
în rugă,
să izvorâm de-atâta fericire,
în nopţi cu lacăt,
taină ... buturugă.
Doar zorii, se deschid spre dăruire,
din suferinţa care lasă
umbre,
eu ard, mă scriu în vers,
ca vers iubire,
în taine veşnice,
sau sumbre.
Suntem o vrajă, cer
fără hotar,
suntem un nume,
oameni ca şi tine,
un car, un vizitiu, un biet rotar
şi o viaţă care ...
nu ne aparţine.
-->
Comentarii