Trebuia să-ți spun de mult, însă nu am găsit momentul potrivit
Sper să mă ierți, așa cum eu am reușit să te iert mereu.
Te-am acuzat, ne-am spus cuvinte prea multe, prea dure
Ne-am și batut, nu a fost relația perfecta tată-fiică, dar acum...
Mi-e un dor nebun să dezlegam integrame și să ne certam,
Să te aud discutând și povestind amintiri din trecut.
De ce oare ai găsit mai multă alinare în aburii de alcool,
Uitând ca ai doi copii, refuzând să te maturizezi?
Tată, acum am înțeles, divorțul te-a speriat, ai găsit o cale de evadare,
Dar acum, trebuie să te opresti, am îndurat prea mult...
Uiți cum ne cheama, și poate uneori uiți că existăm,
Însa noi suntem tot lângă tine, luptăm împreuna indiferent de vreme.
Nu ai fost un mentor prea bun, dar cu toate astea datorită ție
Am învățat să luptăm, să cucerim regine și să patinăm,
Și tată, nu am cum să uit ca nodul la cravată se face pe interior.
Nu am cum să te las să pleci, arata-le la toți că greșesc,
Nu știu cum să te fac să înțelegi, nu am puterea sa te trezesc
Dar știu că nu renunț pentru că o fata are tata, și nu am cum să cedez
Keep fighting, daddy, I need you to live!
Katherina Andreescu
-->
Comentarii
Adevarat, doar ca uneori e dificil sa renunt sa lupt pentru cei pe care ii iubesc.
poem ca o străfulgerare... Din nefericire, nimeni nu se poate întoarce din lumea mirajului pe care şi l-a croiit. Viciile macină esenţaşi oricât de mult ai lupta pentru o dulce leiberare, îţi trebuie doar voinţa celui despre care vorbeşti.