dintre toate pietrele,
picioarele lui se adâncesc
în iluzie,
lumina lui, se răcoreşte într-un cer
în care strânge bulgări de pământ
şi intră în transă...
într-un strigăt de ciutură uitată,
unind începutul cu sfârşitul
ce caută eterna iubire
cu flori de calcar
ce muşcă adânc din alfabetul
mascat, venusian.
cu gând liber
opresc timpul şi vorbesc cu el…
Bibliografie : Nsoromma,
Editura Carminis, 2007
-->
Comentarii