Din locuri pământene voiesc a te răpi
Spre a te duce-n-naltul de dincolo de stele,
Acolo unde timpul pe veci se va opri
Și unde-mi stă-n putință a te feri de rele.
Când în salon celest uimită va păși
Cu pas unduitor făptura ta, discretă,
Chiar sorii-candelabre pe rând s-or oglindi
În rochia-ți cu falduri din coadă de cometă.
Sub a ta talpă, pulberea de stele
Prea-plină de emoții... va ofta
Că n-a simțit deplina-ți mângâiere;
Atât de gingaș ai călcat pe ea.
Și-n inimă de ceruri, va-ncepe-un vals nebun.
Se prind în dansul nostru mii de stele;
Hotarele celeste pe rând se descompun
Iar eu și-a ta făptură ne contopim cu ele.
Apoi, când obosită vei vrea să te-odihnești
Voi strânge să-ți pun pernă sub cap, Calea Lactee.
Prin vise-or să te poarte cântările cerești
Iar somnul ți-l va ninge petale de-orhidee;
Fugite dintr-o lume posibil paralelă
Când au aflat se pare de frumusețea ta;
Li-i greu a se întoarce în lumea lor rebelă
La viața dinainte spre a și-o continua!
-->
Comentarii
Multumesc frumos, Lenus! Ne invita pe toti!
Frumos dans!