Cum se uneau în fraze ca-ntr-un templu
Cuvinte.. Partituri se devizau...
Curgea vioara, transecdent prin umbre
Şi sprijin, doar arcuşul îl aveam.
Se-mpotmolrsu în litere albastre
Aripi... Pluteau pe cerul limitat
Neconvenţionale semne... Şi amare
Se risipeau... Cu mirt încununat,
Un înger trist îngenunchia pe treapta
De ceară... Şi la ceruri se ruga:
"Mai lasă, Doamne, neschimbat pământul,
Căci omul din greşeli va învăţa!"
Tehnologii abstracte, demodate,
Remodelau şi tihna omenirii
Şi taina şi frumosul şi pedeapsa
Şi neştiuta lege a iubirii.
Şi s-a oprit şi vântul şi suspinul...
Vuia precum un clopot lumea toată,
Căci s-a-ntrunit aceeaşi partitură
Şi cât era acum de minunată!
Am devenit arcuşul peste care
În tihnă se-aşezau clipe de vis...
Iubirea nu se-mparte ca o pâine
Ea este colţ de rai, în paradis...
-->
Comentarii
Felicitări!
Lecturat cu drag. Aprecieri.