Luna se scufundă în marea de nepătruns a nopţii întunecate! Liniştea temporală pătrunde în adâncurile dimensiunii atemporale a conştiinţei noastre. Unde se află sentimentele umane? În lumina divină a razelor solare! În ritmurile universului in care am fost creaţi.
Am pornit pe o cale şi am ajuns...unde? Privim spre înalturi la sublimul act dumnezeiesc, profund prin strălucirea pasiunii cu care am fost investiţi! Tot ce facem în numele iubirii are forţă supremă! Imaginaţia este copilul drag al magiei, în funcţie de treapta evolutiei.
Individualitate şi destin! O cărare în viaţa e o certitudine dar şi o provocare. Depinde cum ne raportăm la misiunea încredinţată.
Dantela trăirilor este ţesută în borangicul argintiu al afecţiunii. Aşterne constelaţii de vis, cu condiţia să avem ochii spiritului deschişi si spălaţi în lacrimile provenite din suferinţele păcatelor strămoşeşti.
Eu sunt semnul de întrebare şi aştept răspunsul din secretul existenţei mele. Un punct mic în infinitatea de virgule şi semne ale exclamării.
Muzica este cheia sol, descuie porţile interzise, rupe zăgazurile abisului. Fiecare ritm marchează un pas, un vers dintr-o poezie ne transpune în stele iar arta indiferent sub ce formă se manifestă, ne întăreşte statutul uman.
Cu ce te pot ajuta pe tine, care ai luptat pentru o lume de poveste? Ai adus mesajul de bine, sclipirea divinitaţii în pădurea de nepătruns a nedreptăţii si nepăsării.
Tu, spirit rătăcit, verşi lacrima înţelegerii, priveşti trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al răutăţii şi chipul hidos, stafidit al mârşăviei. Tremuri! Răceala indiferenţei, frigul neantului îţi tulbură aura. Poţi să-ţi culci gândul obosit pe perna inimii mele. Sufletul meu să-ţi fie înveliş, să nu simţi furtuna sau viscolul ce agită perfecţiunea clipelor.
Închide pleoapa-ţi obosită, călătoreşte în lumea pasiunii! Visurile de basm să te poarte pe tărâmuri necălcate de necurăţia coşmarului!
O linişte senină se aşterne pe fruntea ta. Respiraţia devine liniştită. Zâmbeşti, semn că acel copil nevinovat din străfundurile fiinţei tale se bucură de dansul îngerilor ce-ţi ocrotesc somnul! O sărutare adie abia simţit pe tâmpla ta, ca un fluture jucăuş.
Tresari şi obrazul tău se răsfaţă in dantela inimii. Surâsul cuminte este geana din dansul norilor.
Să admirăm genialitatea formei în puterea naturii, limpezimea apelor, în şoapta vântului.
Mediul înconjurător e o enigmă pentru noi. Plin de culori pastelate si nuanţele curcubeului.
Să învăţăm să fim liberi, din zborul păsărilor. Să avem semeţia şi distincţia munţilor, gingăşia plantelor, căldura soarelui, limpezimea de cleştar a apelor..inocenţa copiilor...
Macrameul alb al paradisului...
Camelia Constantin
2010
-->
Comentarii
Multumesc pentru apreciere si popas in dantela gandurilor mele, Ovidiu!
Un text deosebit
Cred ca, noi, suntem semnele de punctuatie ale Universului
. Te salut cu drag, Maria si multumiri pentru lectura!
"Eu, sunt semnul de întrebare şi aştept răspunsul din secretul existenţei mele"!!!!!! minunata esenta a unui gand ,asa, plin cu de toate, din tot ce-i sentiment ascuns sau la vedere, nascut sau nenascut inca... sau ...si...multe, atat de multe incap in afirmatia ta!!!! minunat si felicitari!!!!
Multumesc pentru popas si aprecieri, Lucia!
„...Imaginaţia este copilul drag al magiei...”
Adevărat și minunat zis!
Cu mult drag, L
Este vorba despre sentimente umane nu doar despre inima! Ma tem ca unii nu au inima,de camere ce sa mai vorbim...
Multumesc frumos,Aurel!
Dantelaria inimii... dar e clar, inima are patru camere. Mie imi ajunge una... am glumit. Am fost impresionat de lecturi!
Ma bucur,ai inteles perfect mesajul meu,Maria! Multumesc pentru aprecieri!E o satisfactie daca scrierile mele sunt placute! In ceea ce asternem pe hartie, este o parte din sufletul,imaginatia si personalitatea noastra! Si un mod de a-i intelege pe cei de langa noi!
Multam fain,Lenus!Minunata dantela..minunata muza,ca nu stiu masculinul de la muza!: Muz?
-
1
-
2
de 2 Următor →