fiinţele care trăiesc în somnul meu
s-au schimbat, nu ştiu cum
dar le-au crescut gheare şi colţi şi păr
din când în când le mai ieşea un os
prin genunchii de sânge
şi se auzeau de nicăieri
respiraţia timpului greoaie
şi ghilotine desprinzând universul
dintre nove şi stele cu o singură tăiere
de o parte lumină de alta întuneric
noi rămâneam în neant suspendaţi
loviţi năpraznic de timp
sau priveam prin ochiul calului mort
cumva întors înspre interior
ca printr-un ochean cu lentile fumurii
cum înfloreau ploile în nori
şi cum stăteam călare amândoi
pe un înger burtos
apoi hăituiam cu unghiile cerul
în disperarea noastră de a avea un început
ne erau frunţile încinse de sete, sclipeau
iar vântul ne bătea cu păsări peste mână
cumva ne bântuia piatra în somn
şi noaptea se scufunda în moarte
ca într-o hazna infectă
aici ceasurile îşi dormeau de milenii secundele
parcă am fi o pădure bătrână iubito
cu durerile adunate în scorburi
cu frunzele scârţâind la fiecare adiere de vânt
ne iubeam neştiuţi dezbrăcaţi de pielea frivolă
pe sub clipe, pe sub crâmpeie de timp
semănam răvăşiţi
iluzii aduse din lumea unui prinţ
sau puneam de o revoltă în prunii uscaţi
tu erai pasăre rară
când albastră când amară
zăpezile
îmi frigeau tălpile ori de câte ori încercam să te vând
şi mi se făcea iarnă pe sub frunte
şi mi se făcea dor în spital pe balcon
de unde
fluturam batista însângerată albastru
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 13
-->
Comentarii
Cu admiraţie!
iar vântul ne bătea cu păsări peste mână
cumva ne bântuia piatra în somn...
deosebit!