Mi-ai spus că luna tainic ne trădează
Când vântul indiscret suflă-n perdea
Eu cred că Ea e doar invidioasă
Pe o iubire ca a mea și-a ta.
Luceafărul nu-ți bea din cupă vinul
Chiar de-ar râvni la sângeriul lui
Așa că te aștept să-mi stâmperi chinul
Ți-am pus sub pernă dragostea dintâi.
Doar știi că-s o femeie demodată,
Că mă hrănesc cu vise și cu slove
Și mă agăț nebună, disperată,
De tot ce-ai spus cândva, câteva vorbe.
Din nou se lasă greul înserării
Pereții îmi proiecteaz-un gând bolnav
Mi-e patul catafalc, plâng trandafirii verii
Că n-ai venit, sau nici nu ai plecat?
Licoarea sângerie-mi oglindește chipul,
Ridic paharul, chem luna să închin,
Mă strânge viața, se duce anotimpul,
Aceeași eu, același dor, același tu și un pahar cu vin.
Aștept să împărțim licoarea împreună
Să îți pui buzele unde am pus eu gura
Să trag cu ochiul la-ndrăzneața lună
Cu dragostea ce-mi dai plătesc nopții arvuna.
-->
Comentarii
Florin Alex Petrache, Mulțumesc frumos!
Mulțumesc frumos, Vladimir!
Stimă și prețuire!
..Aștept să împărțim licoarea împreună
Să îți pui buzele unde am pus eu gura...
Placeee !... WOW, super sexy imagine, Daniela !
Mulțumesc frumos, Corneliu, pentru timpul acordat! Stimă și prețuire!
Un poem de dragoste armonios care atinge corzile sensibile ale sufletului.Like și felicitări din partea mea!