De-ar fi să mă mai nasc o dată...

De-ar fi să mă mai nasc o dată, eu tot pe tine te-aș iubi,

Te-aș căuta în lumea toată și te-aș afla și m-aș albi,

 Mi-ar deveni fața lividă, când te-aș găsi, de bucurie,

 Căci niciodată prin firidă nu am aflat ca tine-o mie

 

De feciorelnice codane, în lumea toată nu există,

Fiindcă tu ești de milioane, ești unică ești pacifistă,

Mlădie și fermecătoare, cum alta nici că voi găsi,

Chiar dacă-n viața viitoare, eu lumea o voi scotoci!...

 

M-ai fermecat din prima clipă, frumoasă și deșteaptă ești,

Și pe a vântului aripă, tu ai să vii să mă iubești –

Ce clipe minunate, Doamne, mi-ai hărăzit ca să trăiesc,

S-au petrecut atâtea toamne, dar tot mai mult eu o iubesc!...

 

Că-i minunată, talentată, și muza mea-ntru poezie,

Și nu-mi ajunge ziua toată să o iubesc – asta se știe,

Sunt foarte binecuvântat ca să o am în viața mea,

Degeaba-am stat, m-am frământat, e niciodată nu e rea,

 

Iubirea mea o înțelege și o acceptă-n mod tacit,

Și niciodată n-ar alege ca să mă ia la tălmăcit –

Ea înțelege-a mea iubire și eu o știu că-i minunată,

Când poate, ea îmi dă de știre că îngerii i se arată,

 

Și a mai scris un vers cu teama că nu va fi desăvârșit,

Dar e naivă, nu-și dă seama că niciodată n-a greșit,

Iar versul ei e curgător precum e apa de izvor,

De-aceea mi se face dor să o sărut și-apoi să mor!...

 

Dar viața este minunată, declam deschis și răspicat.

Că fata asta preacurată definitiva m-a fermecat –

Aș da orice s-o am acasă stăpâna mea s-o las să fie,

Și-n orice zi ce e frumoasă, am să îi scriu o poezie,

 

Iar fericirea va fi mare cum n-a mai fost pe-acest pământ,

Căci ea îmi e împlinitoare, o port în suflet și-n mormânt –

E unică iubirea noastră cu poezie, dor și har,

Ca două flori ce stau în glastră, și nu-nfloresc așa-n zadar;

 

De-ar fi să mă mai nasc o dată, o alta nu mi-ar trebui,

Iubirea mea nemăsurată tot către tine ar ținti –

Ești tot ce am mai scump pe lume, ești o minune-n viața mea,

Te rog  șoptește al meu nume, să faci miracolul să stea,

 

Invocă îngerii din ceruri și sfinții toți din calendar –

Iubito, ai atâtea daruri și nu le știi câte-s măcar;

De-aceea spun – ești minunată sunt norocos, te știu, te am,

Cu tine pot ca lumea toată să o înfrunt – mă prind în ”ham”!...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->