de ce...
De ce-ntârzie-n noi tristețea
Ca toamnele uitate peste câmp,
De ce amurgul de beteală
Cade în suflete însingurat,
De ce zăpezile cu albul lor de-argint
Au culoarea rece de-ametist,
Oglinzi căzute în amurg,
Vrăjite de herminele din lună,
Într-o mișcare rece, taciturnă,
Arse de timp și mirosind a ger...
De ce-a fugit tărâmu-n alte zări
Noi rătăcind mereu prin alte gări,
Un țipăt arde, altul a luat foc,
De unde acest blestem de nenoroc?
Săpăm fântâni și nu mai dăm de apă,
Sulfetul nostru cine îl adapă?
E iarnă sau moarte, nu știu,
Pe străzi aleargă lungi iluziile,
Duhul se frânge negru sub porți
Sub noi avem cimitire de morți,
Călcăm pe ei și nu ne doare gândul,
Că le-am uitat pe unde au mormântul,
Degeaba mutăm zilele mereu,
Că nu ne mai încape Dumneze...
luni, 16 ianuarie 2017
-->
Comentarii