De zeci de ori s-a dat timpul peste cap, până acum.
Nu ştiam dacă să-l întorc înainte sau înapoi,
să prind timpul în primăvara din toamna mea.
De ce-am plecat să mă găsesc în urmă? De ce
m-am întors să ştiu că mai trebuiesc
secunde, minute, ore?...
De ce mă doare, mamă, timpul ăsta dintre anotimpuri
sau
e doar o poarta prin care mă arunc în gol, în alt timp?
Dacă nu e tata, acolo, să mă prindă?
Dacă Sufletul îşi scaldă vara în altă parte
şi sârma vieţii nu ţine, e prea subţire sau eu n-am învăţat
să calc pe ea cu toţi paşii? Vezi? Sunt păsări pe ea, în şir,
cântă la flori să crească şi el zboară.
În care viaţă ne sunt aripile picioare
sau
picioarele aripi ca şi cum pământul
ar fi cer pentru cer şi cerul pământul lui?
Aş fi pasăre atunci şi aş ploua şi eu cerul
cu lacrimi
le mele. Nu s-ar mai uda pământul de dor.
29.02.2016 ora 09,53’
-->
Comentarii