De ce ți-aș fi eu ție dragă,
Eu cea cu buza ca de fragă,
Norocul prins din păpădie,
Așa cum numai tu-mi spui mie?
Cu umerii mărunți cât nuca
Ți-alerg prin gânduri ca năluca.
Cu trup subțire de zvârlugă
Poveste-ți sunt cât noaptea-i lungă.
Iar când dă floarea de cais
Mi-s mai frumoasă ca un vis
Și strălucesc peste zăpezi,
De dragul meu te-naripezi.
Te cert, apoi cu drag te iert
Și strâns te țin din nou la piept.
Și râd și plâng, îs toată-o spaimă
Când mă îmbracă iar o toamnă.
Te-alung din vis și iar te chem
Și să te pierd oh, cât mă tem!
Și te-aș iubi și de-ai fi stâncă.
De-aceea dragă îți sunt, încă?
Veronica Șerban
(Foto:sursa internet)
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, Lenuș!
De la alt capăt de lume
drag poet, ești o minune!
Că dragă-ți sunt nu-i de mirare
poeții văd frumosu'n orice floare.
De-ar fi ea și de mucigai
rămân adesea fără grai.
Mulțumesc Vladimir! Și eu te admir.
Veronica... îți sunt drag ție
pentru că sunt poet și am magie -
iar eu te vreu, căci ești zvârlugă
și-mi place mult, poetica ta rugă...