Dragostea e o emoție continuă.
Am pășit pe drumul ei, dar nu știu
cum să ajung la inima ta.
Pot trăi o mie de visuri
ca să ajung la ziua de mȃine,
pot grăi șoapta tainică a
luminii și a nopții din cugetul meu,
desenȃnd cuvintele din aburii iubirii
în aerul pe care îl respiri.
Ți-aș putea fredona graiul
păsărilor în focurile dragostei
sub cerul cu mii de stele
zȃmbind la jocul lor sprințar.
În brațele mele te-aș face să
simți farmecul șoaptelor
de iubiri netrăite, refulate,
te-aș înălța, iar eu în mii
de bucăți m-aș sparge,
la pieptul tău de m-ai strȃnge
și aș simți căldura inimii tale.
Dar șoaptele mă dor,
căci ajung la urechile tale,
dar nu și la inima ta!
Şi-mi plȃng cuvintele
pe strunele inimii zdrobite,
rămȃn la poarta inimii tale
să crească din lacrimi
o inimă de gheață
și un trandafir.
03.06.2015 h 0.56
-->
Comentarii
Va multumesc mult, doamna Emilia Popescu Rusu, pentru alese aprecieri si scurta analiza a versurilor mele. Apreciez! Va doresc o zi minunata!
Cu pretuire,
Urfet Sachir.
Va multumesc frumos, doamna Agafia Dragan, pentru popas si alese aprecieri! O zi frumoasa va doresc!
Cu pretuire,
Urfet Sachir.
Sensibil şi melodios... chiar, dacă-i vers liber se pot desluşi secvenţe lirice rtimate.
Foarte frumoase versuri, incarcate de un mesaj sensibil!