Putem sluji fără iubire dar, nu putem
iubi fără slujire (Proverb cecen)
Era 28 februarie, cum aş putea să uit?
Frumoasa zi de iarnă, când noi ne-am cunoscut.
De la prima-ntâlnire m-ai îndrăgit, ştiu bine
Şi eu te port în gând de-atunci, numai pe tine.
Ce fericiţi eram! Lumea ne admira
Şi-ai hotărât atunci să fiu soţia ta.
M-ai luat de mână-ndat', la mama m-ai cerut,
Care de fericire, să plângă a-nceput.
În nopţile târzii, tăcută, mândra lună,
Ne urmărea mereu, cum ne ţineam de mână.
Tineri fiind atuncea, aveam şi noi un vis,
S-a împlinit cu timpul, ceea ce ne-am promis.
Mi-aduceai zilnic flori. Ştiai să mă alinţi,
Şi ne iubeam atâta! Eram harnici, cuminţi,
La jugul vieţii, noi am fost mereu uniţi.
Am fost şi prieteni buni, am fost şi buni părinţi!
Copiii erau studenţi! Doamne, ce împlinire!
Zilnic îndrăgostiţi, mergeam spre fericire,
Dar... soarta nemiloasă, într-o zi ne desparte.
De ce aşa devreme să vină sluta moarte?
Lăsat-ai de atunci durere-n urma ta.
De ce a fost să fie, o dramă-n viaţa mea?
De ce nu te-ai uitat o clipă înapoi?
Nu ţi-a fost milă, oare, de copii... sau de noi?
De ce-ai plecat atunci? Pe unde rătăceşti?
Doamne, cât te-am iubit! De-ai ştii cât îmi lipseşti...
De ce ne-am despărţit? Lipsa ta azi mă doare.
Mi-e sufletul pustiu şi plâng de supărare.
Poate ne-om întâlni pe lumea cealălaltă
Şi om trăi cu toţii, ferice laolaltă.
Însă, până atunci mă voi ruga mereu
Să fii iertat, iubite, de bunul Dumnezeu!
Craiova Decembrie 1996
-->
Comentarii
cunosc durerea asta si inca tot mai vine
pleznind mereu din bici si numai pe obraz,
lacrima uscata n-o pot a sterge bine,
priviri pierdute-n gol, gatite-s cu necaz.
Semn de lectură cu drag.
Pierderea persoanei iubite e tare dureroasă,durere ce nu ţi-o poate alina nimeni.Nu pot decât să te felicit pentru dragostea cu care ai scris durerea în versuri.