De, neagră,
noaptea-mi va veni
Mult prea de rece și devreme
Iubito, tu, nu mă jeli
Voi fi acolo
Lângă tine, nu te teme
Mult mai ades
Decât în hainele-mi lumești
O să mă ai mereu
În florile din glastră
În seară, luna ce privești
În primăvara prea albastră
În zațul ce rămâne
Un drum deschis în cești
Eu o să fiu, același înger
Ce o să-ți toarne-n buze
Când adormi
Din inima cu drag
Un zâmbet
Și-am să revin
În veche pielea mea
Doar când vei vrea
Să mă visezi
Iubirea mea
Cu bucle
Dulci și verzi.
06 03 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Draga Ioana.... pup!!!
Dragă Ștefan /Valentin acest poem are iz de melancolie.Frumos.
Cu drag Mihaela
Da... e frumoasa.... pup Patricia!
Frumos.