Tu ai fost umbra risipei de veşminte
lăsate să cadă pe faţa lunii
de la fereastra timpului
pe marginea întunericului
mirat de atâta iubire.
Noaptea părea o fiinţă disimulată
uitată afară de pază,
liniştea avea ochi rotitori
ca două stele ce schimbă priviri
de dragul atingerii.
Tot ce n-apuc să-ţi spun
adoarme-n cuvinte
într-un vis.
De acolo te priveghez
cu răsuflarea tăiată
cum cobori lângă mine
înlăturând aerul mut.
lăsate să cadă pe faţa lunii
de la fereastra timpului
pe marginea întunericului
mirat de atâta iubire.
Noaptea părea o fiinţă disimulată
uitată afară de pază,
liniştea avea ochi rotitori
ca două stele ce schimbă priviri
de dragul atingerii.
Tot ce n-apuc să-ţi spun
adoarme-n cuvinte
într-un vis.
De acolo te priveghez
cu răsuflarea tăiată
cum cobori lângă mine
înlăturând aerul mut.
-->
Comentarii