Deşi lumea-i absurdă...
- Deşi lumea-i absurdă,
picioarele tale îmi plac! îmi spui.
- Deşi gândurile îţi zboară departe, foarte departe,
te simt aproape! îţi răspund, zâmbind.
O zi se stinge, o nouă zi se naşte.
- Deşi sunt pesimist, privesc multe
în culori roz: ochelarii aburiţi,
plimbările lungi,
reveriile, amintirile ocultate,
limbajul plantelor şi sărutul buzelor tale.
Culorile ascunse din doruri se simt
în mirosuri şi-n vis,
un copil mucalit îţi zâmbeşte, îţi plac stânjeneii,
viaţa are sens, doar, când iubeşti.
- Să nu renunţi niciodată la lumina iubirii
pentru amărăciunea cunoaşterii! mi-ai spus.
Esenţă subtilă, această materie caldă
şi umedă dintre noi ce dă în pârg şi se coace!
- Fură dragostea, asta am aflat
într-o zi de toamnă când te-am întâlnit,
traversând timpul, buzele tale în visele mele,
atâtea stele, atâtea mistere!
Parcă era într-un basm care când apare,
când dispare, cu întrebări imposibile.
Printr-un fragment reuşeşti să te strecori
prin dimensiuni fragmentate de realităţi paralele,
pătrunzi în irealul împletit cu uitarea,
gândurile ni se-ntâlnesc palpitant
prin fiecare ciob presărat,
asemeni volutelor care urcă
spre lumina unui cântec albastru.
În tăcere, întotdeauna îmi asculţi paşii,
conectaţi la picioarele mele,
în timp ce liniştea
respiră peste tine ca o rană adâncă,
ceasul îţi ticăie prăbuşit în urechi,
fiecare cifră devine, acum, o literă sonoră.
Eşti, oare, întotdeauna suficient de puternic
să eviţi căderea pe drumurile de noapte
ce se-apleacă peste abisuri?
Câte semne pot să încapă-n lumină?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 19
-->
Comentarii