De la o vreme orele se bat
în cuie ruginite visand
Să ţină acoperişul
Ce încă mă acoperă,
Nu mai am ferestre,
am doar un ochi
Ce poate privi liniar şi gri
Cum se trece strada şoptind
A de la apus şi O din omega...
Acel semn fără de care
Noapte nu ar mai veni,
Doar dacă aş sufla uşor spre lună
Să ardă discret,
Goliciunea e pură geometrie a nisipului
Cu care mai umplu paharul,
De la o vreme orele
Se golesc de secunde şi aud
Inima de femeie cum rezonează
în sensul conjugării la viitor,
Cuiele se desprind uşor,
greierii mi le aşează pe tâmplă
în vraja dezlegării
De trup...
-->
Comentarii