Ochii mei scăpaţi de plânsul ploii
ocolind numele somnului greu
se bucură de soare
privind păsările cum se îndepărtează.
De mă voi desprinde
de aburul molatic al vremii,
se vor limpezi zorile scuturându-se
peste întinderile coapte ale grâului,
punând sub paşi drumurile
până voi da de oraşul
dintre dealurile căzute-n extaz.
Acolo mă voi alcătui din litere
coapte în clipele învăţate,
să-mi scriu ştersele umbre
pe oglinzile în care mă văd
trecând dincolo de mineralele vântului.
Cuvintele-mi scapă din mână
pe galbene aşternuturi de hârtie
şi mor în mine câte puţin
însetatele gânduri.
Într-un turn ceasul nu mai trebuie întors.
-->
Comentarii